O viață dedicată pedagogiei
Născut in 1861, într-o familie modestă din localitatea Ceadîr-Lunga, Mihail Ciachir a lăsat în urmă sa o imensă moștenire culturală. Studiile făcute de Mihail Ciachir la Şcoala spirituală şi la Seminarul din Chişinău, care la acea vreme erau unicele instituţii de învăţământ superior din Basarabia, i-au permis acestuia să se dedice pedagogiei, ocupând pe rând funcții importante, cum ar fi educator la Şcoala spirituală de băieţi din Chişinău, preşedinte al consiliului pedagogic Chişinău pe lângă Ministerul Învăţământului, iar din 1884 a fost hirotonit preot la biserica Şcolii spirituale cu hramul „Întâmpinarea Domnului”.
Un promotor desăvârșit al limbii române
Deși familia sa venise în Basarabia de doar jumate de secol, Mihail Ciachir a pus accent încă de la început pe importanța studierii limbii moldovenești/române de către elevii săi. Astfel, în calitatea sa de membru al Consiliului pentru şcoli din judeţul Chişinău pe lângă Ministerul Învăţământului, funcție ce a deținut-o până în anul 1897, a promovat (încă din anul 1885) intens problema lipsei manualelor în limba maternă a băștinașilor, venind constant cu rugămintea către Ministerul Învăţământului şi Comitetul pentru şcoli pe lângă Sinod de a i se permite să tipărească manuale și cărți în limba română, pe care urma să le folosească în şcoli. Solicitările sale au fost îndeplinite abia după anul 1896.
O importantă activitate literară
Imediat ce a primit încuviințarea de a tipări cărți în limba română acesta a exercitat o importantă activitate literară. A tradus și tipărit o serie numeroase de cărți și manuale în limba română, dar în același timp – deși pare destul de contradictoriu – i-a îndemnat pe moldoveni să învețe limba rusă, fiind conștient că doar astfel aceștia vor putea deține funcții importante, ceea ce le va oferi pârghiile administrative necesare ca să poată menține vie limba și cultura națională a băștinașilor. Astfel, printre cele mai importante realizări ale sale în domeniul literar este editarea în 1900, pe bani proprii, a unui ghid al moldovenilor privind studierea iniţială a limbii ruse, după sistemul „învăţătorului celor de alt neam” al lui Nicolai Ilminschi. În anul 1907, protoiereul Mihail Ciachir a editat cel mai voluminos dicţionar rus-moldovenesc, ce cuprindea peste 22.000 de cuvinte, structurat după toate regulile lexicale şi accesibil unui cerc larg de cititori.
Tatăl mișcării de emancipare națională
Cărțile și manualele tipărite de acesta au ajutat la crearea unei pături de intelectuali moldoveni care au lansat o amplă mișcare de eliberare națională. Posibil că fără activitatea pedagogică și literară a lui Mihail Ciachir să nu fi apărut personalități basarabene precum Ion Inculeț, Pantelimon Halippa etc., care au fost liderii actului unirii de la 1918. Una din personalitățile basarabene marcante din acea perioadă, Alexei Mateevici, i-a fost chiar elev lui Mihail Ciachir și indubitabil ultimul a avut un mare merit în definirea personalității acestuia, a cărui moștenire literară lăsată basarabenilor este astăzi imnul Republicii Moldova – „Limba noastră”. Un alt elev al său a fost Gurie Grosu, primul Mitropolit al Basarabiei în timpul României Mari.
Părintele renașterii poporului găgăuz în timpul României Mari
Fiind un cunoscător al limbilor română, găgăuză și rusă, după Unirea Basarabiei cu România de la 1918 activitatea literară a protoiereului Mihail Ciachir s-a intensificat. În această perioadă el a tipărit în limba găgăuză cele mai de preț cărți pentru poporul său: Evanghelia de la Matei, Evanghelia de la Marcu, a reeditat Molitvoslovul şi Psaltirea. Dar lucrarea care îl ridică pe acesta în rândul celor mai de seamă iluminați dintre toate timpurile, nu doar dintre găgăuzi, dar și din istoria românilor, este Istoria găgăuzilor din Basarabia, publicată în anul 1934 și care constituie prima lucrare scrisă și tipărită în limba găgăuză despre istoria micului popor turcic.
A promovat limba română printre găgăuzi
După cum am menționat, Mihail Ciachir a fost un atlet al limbii române în timpul Imperiului Rus, dar mai ales în timpul României Mari, atunci când s-a ocupat de promovarea limbii române printre compatrioții săi. După cum se știe, găgăuzii au fost una dintre cele mai bine integrate minorități din cadrul României interbelice, Mihail Ciachir având un rol primordial în înfăptuirea acestui lucru. A colaborat pe toată perioada cu revistele Viaţa Basarabiei, în care a publicat o serie de articole etnografice despre găgăuzi în limba română, şi Luminătorul, care din 1918 era organul de presă oficial al Eparhiei Chişinăului. În ultimul său an din viață (1938) a reușit să scoată la lumina zilei și primul dicționar româno-găgăuz, care avea drept scop simplificarea învățării limbii române de către găgăuzi.
Acest destin de preot şi pedagog arată cât de mult contează în cultura Basarabiei îngemănarea etnică şi convieţuirea spirituală a diverselor etnii. Respectul reciproc este chezăşia păcii şi bunei înţelegeri pe această palmă de pământ. Fapt demonstrat cu prisosinţă de predecesorii noştri…
Invităm toți doritorii să viziteze o expoziție inedită de carte din colecția Bibliotecii, consacrată vieții și activității protoiereului, istoricului, scriitorului, traducătorului și pedagogului Mihail Ciachir.
BIBLIOTECA "MIHAIL CIACHIR" 