Dionisie Tanasoglu – 99 ani de la naștere

Dionisie Tanasoglu

Astazi suntem alături, împreună, sufletește cu un om ilustru al nemului găgăuz. Îl sărbătorim pe D. Tanasoglu la 99 de ani de la naștere, om, care s-a născut într-o familie de pedagogi, a făcut școala română, a studiat arta teatrală la Sankt-Peterburg, om, care este dotat trup și suflet cu mare credință, cu mare dăruire sufletului acestui neam.

Viaţa şi activitatea lui Dionisie Tanasoglu, personalitate marcantă în ţară şi peste hotarele ei, a decurs, după  toate legităţile generale ale vieţii, precum şi amprentele originalei sale individualităţi şi care i-au adus confruntări cu Răul, dar şi exepţionale bucurii ale Binelui. În viaţa acestui consactrat şi ilustru om al culturii Binele a învins Răul, făcîndu-i viaţa, în genere, fericită.

Participanții turului III din cadrul programului estival ”Provocarea verii-2021„

Dar una din cele mai eroice acţiuni ale sale a fost lupta fără compromis, după ani la rînd, în condiţiile regimului sovietic de către învăţătorul apoi colaboratorul ştiinţific D. Tanasoglu (1951- 1957) pentru întroducerea scrisului în limba găgăuză, al învăţămîntului în limba maternă şi a culturii, şi izbînda pe care a obţinut-o, susţinut de adepţii săi. După aproape 150 de ani limba găgăuză iar a dedevenit o limbă scrisă (1957), iar în clasele de şcoală a răsunat limba maternă (1958).

În plan ştiinţific, savantul a realizat cercetări în principalele domenii ale găgăuzologiei. Ca rezultat academic al investigaţiilor ştiinţifice de competenţă ireproşabilă în decursul anilor consacraţi, profesorul universitar D. Tanasoglu a elaborat Şcoala ştiinţifică de găgăuzologie (istorie, limbă, istoria literaturii şi culturologie) nu numai în Basarabia, ci şi pentru tot spaţiul turcologic.

Astăzi, în cadrul rubricii „Cunoști personalitățile chișinăuiene?”, am familiarizat participanții Programului ”Provocarea verii-2021„ cu o personalitate marcantă, adevărat Fiu al neamului găgăuz, scriitorul, poetul, regizorul Dionisie Tanasoglu. Un frumos omagiu din partea celor, cui a dedicat toată activitatea sa scrietoricească.

Amintiri în ajunul zilei de naștere a marelui om de cultură găgăuz – Dionisie Tanasoglu

Îl cunosc personal de prin 1977, adică de cca 20 de ani. Și atunci, când avea 55, arăta exact ca și acum, când are 75: era și este tânăr, a fost și este om de omenie, și-a asumat conștient și nesilit de nimeni destinul de găgăuz printre români și român printre găgăuzi.
Chipul lui, însă, mai totdeauna e acoperit de umbra tristă a unei dureri greu de spus în cuvinte. În ochi i se poate citi mereu drama insului ce poartă pe suflet pecetea mâhnirii ca stare permanentă a felului său de a fi.
Or, cum poate fi altfel decât trist omul – individul ales – căruia i s-a rezervat calitatea de martor al genocidului spiritual al etniei sale? Cum poți fi altfel decât trist când vezi cum piere, programat, ceea ce ai mai scump ca intelectual – limba neamului tău?
Dionisie Tanasoglu n-a fost, însă, trist totdeauna. N-a fost trist, pentru că a avut parte în viața lui și de clipe, de ani de bucurie. Și acestea au fost clipele și anii când neamul îi era fericit, pentru că se înțelegea bine cu cei ce au moștenit din moși-strămoși pământul acesta mult încercat al Basarabiei, pământ care, la un moment, i-a adăpostit și pe găgăuzi.
S-a născut exact acum 75 de ani în satul Chiriet-Lunga, într-o familie de învățători. Aici, în satul natal din Bugeac, a învățat de la găgăuzii săi, dar și de la românii din localitățile din preajmă, legea găzduirii, izvodul nescris al conviețuirii în pace și bună înțelegere cu băștinașii. Ideea națională pe care o poartă în suflet și pe care nu-i este frică să o expună ori de câte ori este întrebat – cum că găgăuzii se vor simți și vor trăi bine pe pământul românesc al Basarabiei numai în cazul în care pe acest pământ vor trăi și se vor simți bine și românii – a însușit-o în copilărie.
Studiile și le-a început la școala primară din satul natal, le-a urmat apoi la Școala Normală din Cetatea Albă și din Bârlad, obținând calificarea de învățător. După război și după reanexarea Basarabiei la colosul roșu de la răsărit a urmat facultatea de istorie la Pedagogicul „Ion Creangă” din Chișinău. A fost profesor de limba și lietartura română, a fost cercetător științific și apoi, director al Institutului de Cercetări în Pedagogie. A susținut doctoratul în litere. A lucrat ca redactor la Enciclopedie.
Și-a cultivat mereu limba etniei sale, i-a studiat particularitățile, s-a arătat preocupat de creația populară orală. A scris cărți în limba sa și pentru ai săi. A intuit clar, chiar de la începuturi, pericolul înstrăinării găgăuzilor și, atunci, în condiții dificil-ostile, a elaborat scrisul găgăuz, elementele de bază ale ortografiei și primele manuale școlare. Toate, însă, s-au dovedit a fi zadarnice, pentru că interesul imperial era cu totul altul. Regimul comunist totalitar a avut nevoie să crească și să educe în Basarabia generații noi de alogeni – oameni așa zis sovietici, pe care, în caz de forță majoră, să-i contrapună și să-i asmuțe contra populației băștinașe. Asta a fost soarta care le-a fost rezervată tinerilor găgăuzi. Regimul a izbutit, din păcate, să-i smulgă din conviețuirea pașnică ce au avut-o întotdeauna cu românii și pe găgăuzii mai în vârstă. Și toate acestea s-au înscrustat dur pe inima poetului, s-au așezat pe cugetul intelectualului, au adumbrit chipul tânăr și lumios al omului de omenie și de cultură Dionisie Tanasoglu – un găgăuz înțelept printre români și un bun român printre găgăuzi.

Vasile MALANEȚCHI

(Flux, 7 iulie 1997)

              Dionis Tanasogludan şiirler     

 

Kiriyet 

İki yamaç karşı-karşı

Durmuş biri öbürünä,

Alça’ın sansın iki kaşı

Sarkmış gibi batı günä;

Nända çayır uzun yatmış

Birkaç yamaç yakasına,

O, Lunga dereyi almış

Tavlı, yeşil arkasına…

Te orada er beenmişlär

Kırdan kıra hep gezeräk

Dedeler’miz o evellär

Bıkmış sürü gezdireräk…

Durup, esaplan konmuşlar

O alçakta en ilk-seftä,

Bordey edi salt koymuşlar,

Görmüş bunu salt ay göktä…

 

Üç tabiyet

Yaşamakta rasgeler

Çok işlär. İnsan söleer

Ani eveldän kalmış

Üç türlü tabiyet, sayılăăr.

* * *

Birisinin komşusu

Koymuş karpuz turşusu.

Erifin dä gelini

Olmuş lähusa deyni

Canı istemiş iyişi.

Da geldyinän bir kere

Komuşu tırmık için,

Erifim anăr işi.

İkilämeer, bitirer

Lafını o komuşusu

Geçmeer çok da getirer

Karpuz turşusu!

İhtiar boba denemiş

Ürük laflan da demiş:

–Adadın da getirdin,

Tuttun lafını – Adamsın!

Başka bir da komşusu,

Enikleyip domuzu,

Hiç adamăăr, getirer

Bir potmar, helal etmiş!

İhtiar boba denemiş,

Ürük laflan da demiş:

–Hiç adamadın, verdin

Yaptın bir iyilik – Helalsın!

Birisi sa adamış,

Emin etmiş beş karış,

Ama büün da yok haber:

Ne geçer, ne da geler.

İhtiar boba denemiş,

Ürük laflan da demiş:

-Adadın da yapmadın,

Lafı tutmadın – Eşeksin!  

O YILDIZA…

(romun dilinden cevirme)

O, yıldıza, ani duumuş,

Yolu öyla uzundu,

Binnärlan yıl läzım olmuş;

 Şafkı bizi bulsundu                                   

Beki çoktan yolda sündü

Navi uzaklarda ki,

Şılağı salt şindi süründü

Güzümüzä bizim ki.

Ölmüş yıldız – ikona taa

Gökä yavaş çilarkan;

O vardı görünmäzkan taa,

Göreriz büün o yokkan.

Öylä hep sevdamız açan

Gecey’çindä bitmişti,

Sünmüş duygu şafka uçan

Bizi izlär taa şindi.

Dionisie Tanasoglu – un bun român printre găgăuzi

 

Dionisie Tanasoglu
(7 iulie 1922- 23 august 2006)

“Ce dureros e să fii om”- spunea cineva…

Da,  dureros de greu să fii om, înfruntînd răul, care apare la tot pasul, căci viaţa evoluează în contradicţii obiective şi subiective.

   Viaţa şi activitatea lui Dionisie Tanasoglu, personalitate marcanta în ţară şi peste hotarele ei, a decurs, după toate legităţile generale ale vieţii, precum şi amprentele originalei sale individualităţi şi care i-au adus confruntări cu Răul, dar şi exepţionale bucurii ale Binelui. În viaţa acestui consactrat şi ilustru om al culturii Binele a învins Răul, făcîndu-i viaţa, în genere, fericită.

Dar una din cele mai eroice acţiuni ale sale a fost lupta fără compromis, după ani la rînd, în condiţiile regimului sovietic de către învăţătorul apoi colaboratorul ştiinţific D. Tanasoglu  (1951- 1957) pentru întroducerea scrisului în limba găgăuză, al învăţămîntului în limba maternă şi a culturii, şi izbînda pe care a obţinut-o, susţinut de adepţii săi. După aproape 150 de ani limba găgăuză iar a dedevenit o limbă scrisă (1957), iar în clasele de şcoală a răsunat limba maternă (1958).

În plan ştiinţific, savantul a realizat cercetări în principalele domenii ale găgăuzologiei. Ca rezultat academic al investigaţiilor ştiinţifice de competenţă ireproşabilă în decursul anilor consacraţi, profesorul universitar D. Tanasoglu a elaborat Şcoala ştiinţifică de găgăuzologie (istorie, limbă, istoria literaturii şi culturologie) nu numai în Basarabia, ci şi pentru tot spaţiul turcologic.