Moștenirea protoiereului Mihail Ciachir

O viață dedicată pedagogiei

Născut in 1861, într-o familie modestă din localitatea Ceadîr-Lunga, Mihail Ciachir a lăsat în urmă sa o imensă moștenire culturală. Studiile făcute de Mihail Ciachir la Şcoala spirituală şi la Seminarul din Chişinău, care la acea vreme erau unicele instituţii de învăţământ superior din Basarabia, i-au permis acestuia să se dedice pedagogiei, ocupând pe rând funcții importante, cum ar fi educator la Şcoala spirituală de băieţi din Chişinău, preşedinte al consiliului pedagogic Chişinău pe lângă Ministerul Învăţământului, iar din 1884 a fost hirotonit preot la biserica Şcolii spirituale cu hramul „Întâmpinarea Domnului”.

Un promotor desăvârșit al limbii române

Deși familia sa venise în Basarabia de doar jumate de secol, Mihail Ciachir a pus accent încă de la început pe importanța studierii limbii moldovenești/române de către elevii săi. Astfel, în calitatea sa de membru al Consiliului pentru şcoli din judeţul Chişinău pe lângă Ministerul Învăţământului, funcție ce a deținut-o până în anul 1897, a promovat (încă din anul 1885) intens problema lipsei manualelor în limba maternă a băștinașilor, venind constant cu rugămintea către Ministerul Învăţământului şi Comitetul pentru şcoli pe lângă Sinod de a i se permite să tipărească manuale și cărți în limba română, pe care urma să le folosească în şcoli. Solicitările sale au fost îndeplinite abia după anul 1896.

O importantă activitate literară

Imediat ce a primit încuviințarea de a tipări cărți în limba română acesta a exercitat o importantă activitate literară. A tradus și tipărit o serie numeroase de cărți și manuale în limba română, dar în același timp – deși pare destul de contradictoriu – i-a îndemnat pe moldoveni să învețe limba rusă, fiind conștient că doar astfel aceștia vor putea deține funcții importante, ceea ce le va oferi pârghiile administrative necesare ca să poată menține vie limba și cultura națională a băștinașilor. Astfel, printre cele mai importante realizări ale sale în domeniul literar este editarea în 1900, pe bani proprii, a unui ghid al moldovenilor privind studierea iniţială a limbii ruse, după sistemul „învăţătorului celor de alt neam” al lui Nicolai Ilminschi. În anul 1907, protoiereul Mihail Ciachir a editat cel mai voluminos dicţionar rus-moldovenesc, ce cuprindea peste 22.000 de cuvinte, structurat după toate regulile lexicale şi accesibil unui cerc larg de cititori.

Tatăl mișcării de emancipare națională

Cărțile și manualele tipărite de acesta au ajutat la crearea unei pături de intelectuali moldoveni care au lansat o amplă mișcare de eliberare națională. Posibil că fără activitatea pedagogică și literară a lui Mihail Ciachir să nu fi apărut personalități basarabene precum Ion Inculeț, Pantelimon Halippa etc., care au fost liderii actului unirii de la 1918. Una din personalitățile basarabene marcante din acea perioadă, Alexei Mateevici, i-a fost chiar elev lui Mihail Ciachir și indubitabil ultimul a avut un mare merit în definirea personalității acestuia, a cărui moștenire literară lăsată basarabenilor este astăzi imnul Republicii Moldova – „Limba noastră”. Un alt elev al său a fost Gurie Grosu, primul Mitropolit al Basarabiei în timpul României Mari.

Părintele renașterii poporului găgăuz în timpul României Mari

Fiind un cunoscător al limbilor română, găgăuză și rusă, după Unirea Basarabiei cu România de la 1918 activitatea literară a protoiereului Mihail Ciachir s-a intensificat. În această perioadă el a tipărit în limba găgăuză cele mai de preț cărți pentru poporul său: Evanghelia de la Matei, Evanghelia de la Marcu, a reeditat Molitvoslovul şi Psaltirea. Dar lucrarea care îl ridică pe acesta în rândul celor mai de seamă iluminați dintre toate timpurile, nu doar dintre găgăuzi, dar și din istoria românilor, este Istoria găgăuzilor din Basarabia, publicată în anul 1934 și care constituie prima lucrare scrisă și tipărită în limba găgăuză despre istoria micului popor turcic.

A promovat limba română printre găgăuzi

După cum am menționat, Mihail Ciachir a fost un atlet al limbii române în timpul Imperiului Rus, dar mai ales în timpul României Mari, atunci când s-a ocupat de promovarea limbii române printre compatrioții săi. După cum se știe, găgăuzii au fost una dintre cele mai bine integrate minorități din cadrul României interbelice, Mihail Ciachir având un rol primordial în înfăptuirea acestui lucru. A colaborat pe toată perioada cu revistele Viaţa Basarabiei, în care a publicat o serie de articole etnografice despre găgăuzi în limba română, şi Luminătorul, care din 1918 era organul de presă oficial al Eparhiei Chişinăului. În ultimul său an din viață (1938) a reușit să scoată la lumina zilei și primul dicționar româno-găgăuz, care avea drept scop simplificarea învățării limbii române de către găgăuzi.

Acest destin de preot şi pedagog arată cât de mult contează în cultura Basarabiei îngemănarea etnică şi convieţuirea spirituală a diverselor etnii. Respectul reciproc este chezăşia păcii şi bunei înţelegeri pe această palmă de pământ. Fapt demonstrat cu prisosinţă de predecesorii noştri…

Invităm toți doritorii să viziteze o expoziție inedită de carte din colecția Bibliotecii, consacrată vieții și activității protoiereului, istoricului, scriitorului, traducătorului și pedagogului Mihail Ciachir.

De ce sunt importante tradițiile?

Mărțișorul este o tradiție milenară, de pe vremea geto-dacilor încă, acest simbol evoluând și modificându-se de-a lungul timpului, de la puterile magice care îi erau atribuite în trecut, până la un obiect simbolic care reprezintă venirea primăverii. Astăzi mărțișorul reprezintă mai degrabă un simbol moștenit, prea puțini cunoscându-i semnificațiile istorice.

De unde provine, ce conotații a avut în diferite perioade ale istoriei noastre, cum ne unește acest simbol cu alte popoare din Europa de Est și Sud-Est, de ce să continuăm această tradiție și de ce este important să înțeleagă copiii semnificația mărțișorului, dincolo de legenda clasică cu Zâna Primăverii și ghiocelul însângerat?  

În ce țări mai există tradiția mărțișorului?

Obiceiul confecţionării şi purtării mărţişorului este cunoscut la o mare parte a popoarelor din Răsăritul Europei – la români, aromâni, bulgari, macedoneni, albanezi, greci și găgăuzi.

În mijlocul și în a doua jumătate a secolului trecut, obiceiul de a purta mărţişoare s-a răspândit și la alte grupuri etnice, de exemplu la germanii și maghiarii care locuiesc în România sau la ucrainenii și evreii din Republica Moldova. De asemenea, practica purtării mărţişorului se întâlneşte și pe teritoriul Ucrainei, la românii din regiunile Cernăuţi și Odessa, la bulgarii, găgăuzii şi albanezii care locuiesc în regiunile Odessa și Zaporijjea.  

Originile mărțișorului

Cuvântul mărțișor provine din forma arhaică a lunii martie – marț, la care a fost adăugat diminutivul ișor, în unele zone fiind numit și marț, mărțug sau mărțiguș.

Originile mărțișorului nu sunt cunoscute exact, însă etnologii sunt de părere că acest simbol este o moştenire latina, apărută pe vremea Imperiului Roman. În vechiul calendar roman, când anul era împărțit în două anotimpuri – vara și iarna –  martie reprezenta începutul anului, în prima zi a lunii fiind sărbătorit Anul Nou, marcând momentul revigorării vegetalului adormit sau amorțit, al trezirii la viaţă a plantelor. Luna martie era dedicată zeului Marte, zeul războiului, dar și al fertilității.

 Cât de vechi este mărțișorul la români?

În spațiul românesc, sărbătoarea Mărțisorului datează de acum câteva mii de ani, fiind o tradiție geto-dacică. Descoperirile arheologice din Defileul Dunării indică existența unor amulete vechi de peste 8000 de ani, sub forma unor pietricele de râu, vopsite în alb și roșu și care erau destinate, cel mai probabil, prinderii pe o ață pentru a fi purtate la gât.

Prima atestare a mărțișorului la români datează, însă, abia de la începutul secolului al XIX-lea. În 1832, în cartea sa, „Condica limbii românești”, cărturarul Iordache Golescu a menționat pentru prima dată despre acest simbol: „Mărţișorul este și luna martie, dar se zice și o aţă împletită cu un fir alb și cu altul roșu ce-l leagă la gâtul, la mâinile copiilor, în luna lui martie, spre pază, spre depărtarea dă orice boală, dă dăochiat, dă fărmecat”.

Ziua Mărțișorului, în patrimoniul UNESCO

Valoarea acestui simbol, care dăinuește de milenii și reprezintă o moștenire culturală incontestabilă a fost recunoscută și de UNESCO. La data de 6 decembrie 2017, Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a „Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărțişorul)‟ – dosar multinațional coordonat de România și elaborat împreună cu Republica Moldova, Republica Macedonia și Republica Bulgaria.

De ce avem nevoie de tradiții și de ce este nevoie să le perpetuăm și să le transmitem copiilor?

Tradițiile reprezintă legătura cu istoria noastră, cu străbunii și, astfel, contribuie la consolidarea unui sine solid și a sentimentului de identitate atât ca parte a unei culturi, cât și personală.

Sociologii și psihologii spun că existența unor tradiții este un semn că respectiva familie este sănătoasă și echilibrată. Prin caracterul lor sacru și misterul pe care îl poartă, le oferă copiilor doza de magie necesară, generându-le, totdată, și un sentimant de stabilitate și siguranță prin repetiția pe care o au, arătându-le că mediul familial este statornic. Prin rutina lor, le insuflă copiilor și tinerilor încrederea, tocmai prin faptul că sunt predictibile, reprezintă ceva pe care se pot baza într-o lume în care multe lucruri se schimbă prea repede pentru ei. https://tdh-moldova.org/ro/martisorul-din-timpuri-stravechi-pana-astazi

Vă oferim spre lectură legende și povești din popor culese din preajma locului de la bătrâni.

Lectură plăcută! https://opac.hasdeu.md/

Plenitudine și spiritualitate prin carte

În cadrul celei de-a doua ediție a Campaniei Naționale de lectură prilejuită Zilei Naționale a Lecturii, a fost organizată o întâlnire cu scriitorul găgăuz, Ivan Milev.

 „Lumina Raiului” este titlul cărții recent apărute de sub tipar, prin care autorul propune tinerilor liceeni, cl.8 de la Liceul Theoretic „Natalia Gheorghiu” să perceapă lucrurile mărețe acestei lumi.

Ivan Milev s-a născut la 6 septembrie 1949 în or.Comrat. În 1980 a absolvit Facultatea de Arhitectură a Academiei de Arhitectură din or. Odesa.

În ultimii 20 de ani a predat la Facultatea de Cultură Națională a Universității de Stat din or.Comrat.

A început să scrie poezie la vârsta înțelepciunii. Lucrările sale au fost publicate în „Anthology of Gagauz Poetry” din R.Turcia, or.Bursa, 2015.

Împreună cu Gh. Topal, a publicat două culegeri de poezii cu titlul „Ganin Havezi” (Dorința sufletului) și (Lumina Raiului).

Din 2017, devine membru al Uniunii Scriitorilor de origine rusă din Moldova care poartă numele poetului A.S. Pușkin. Din 2020 – membru al Uniunii Scriitorilor din Găgăuzia.

Cartea este scrisă în limbile rusă și găgăuză. Poezia spirituală este un domeniu al literaturii poetice care cuprinde universul. Astăzi, interesul pentru poezia spirituală a crescut, atât la generațiile mai în vârstă, cât și a celor tinere.

Trăim într-o epocă a consumismului maxim și a supradozei informaționale: publicitate la televizor, pe internet, rețele sociale, pe străzi și în gadgeturi. În fiecare zi creierul nostru primește un volum de informație care ar putea încăpea în 174 de publicații tipărite(cărți, reviste). Oamenii sau obișnuit să trăiască cu viteză mare, mulți au senzația că timpul zboară și nu putem face nimic.

„Când simt forfota interioară, îmi potolesc ritmul interior cu ajutorul unei cărți.”- I.Milev

Ea este cea care ajută să treacă într-o stare armonioasă și să „intre” cu ușurință în experiență, sau mai degrabă, în experiența fericirii și a iubirii.

Când emoțiile cresc, trec la o stare de conștientizare și „prezență acum”.

Autorul, ne-a propus să ne teleportăm în minunata lume a poeziei și, măcar pentru o clipă, să ne amintim cât de frumoasă este lumea și cât de mare este iubirea Creatorului ei, să medităm prin poezie la unele lucruri, fenomene puțin observate în vâltoarea ritmului vieții dar atât de importante pentru fiecare. În interpretarea autorului au răsunat poeziile: „Benim duam”,„Ana Kalbi”, „Taa tez araa” ect. Atenția și liniștea ce dăinuia în tot spațiul a fost cea mai mare recunoștință din partea publicului.

Aici, totodată, am pus începutul șirului de evenimente care vor evolua pe tot parcursul anului jubiliar al scriitorului.