File din istoria găgăuzilor

Când găgăuzii abia s-au stabilit pe pământurile Bugeacului, ei încă se autointitulau bulgari. „În poveștile de revizie – rapoarte despre recensămintele populației Imperiului Rus din a doua jumătate a secolului XIX – deja se menționează „bulgar-găgăuz”. Mai aproape de stârșitul secolului – „găgăuz-bulgar”. Și doar în prima jumătate a secolului XX, în perioada dintre cele două războaie mondiale, la rubrica „naționalitatea”, rămâne un singur etnonim – „găgăuz”. Tot atunci apare și glotonimul „limba găgăuză”. Până la aceasta, găgăuzii își numeau limba „turccea” sau „turcă””, relatează Diana Nicoglo.

Ea subliniază că formarea etniei își are începutul în Bulgaria, însă formarea conștiinței a finalizat aici, în Basarabia. Găgăuzii sunt un popor autentic. Prin cultura și psihologia lor, ei sunt mult mai apropiați de bulgari, moldoveni, ucraineni, decât de alte popoare turcice. „Există, desigur, în cultura materială și în cea spirituală și caracteristici care îi apropie pe găgăuzi de popoarele turcice, însă nu acestea determină chipul etnic al găgăuzilor. Diferențele sunt în apartenența religioasă care determină mentalitatea găgăuzilor și care îi desparte de popoarele turcice, care, în marea lor majoritate, împărtășesc islamul și, în primul rând, de turci. Iar limba turcă a găgăuzilor, conform originii și sistemului, apare ca un semn de diferențiere în raport cu bulgarii, moldovenii, ucrainenii. De aceea găgăuzii turcici creștini sunt un popor autentic, independent”, menționează găgăuzologul Diana Nicoglo. https://newsmaker.md/ro/gagauz