Dionisie Tanasoglu – 99 ani de la naștere

Dionisie Tanasoglu

Astazi suntem alături, împreună, sufletește cu un om ilustru al nemului găgăuz. Îl sărbătorim pe D. Tanasoglu la 99 de ani de la naștere, om, care s-a născut într-o familie de pedagogi, a făcut școala română, a studiat arta teatrală la Sankt-Peterburg, om, care este dotat trup și suflet cu mare credință, cu mare dăruire sufletului acestui neam.

Viaţa şi activitatea lui Dionisie Tanasoglu, personalitate marcantă în ţară şi peste hotarele ei, a decurs, după  toate legităţile generale ale vieţii, precum şi amprentele originalei sale individualităţi şi care i-au adus confruntări cu Răul, dar şi exepţionale bucurii ale Binelui. În viaţa acestui consactrat şi ilustru om al culturii Binele a învins Răul, făcîndu-i viaţa, în genere, fericită.

Participanții turului III din cadrul programului estival ”Provocarea verii-2021„

Dar una din cele mai eroice acţiuni ale sale a fost lupta fără compromis, după ani la rînd, în condiţiile regimului sovietic de către învăţătorul apoi colaboratorul ştiinţific D. Tanasoglu (1951- 1957) pentru întroducerea scrisului în limba găgăuză, al învăţămîntului în limba maternă şi a culturii, şi izbînda pe care a obţinut-o, susţinut de adepţii săi. După aproape 150 de ani limba găgăuză iar a dedevenit o limbă scrisă (1957), iar în clasele de şcoală a răsunat limba maternă (1958).

În plan ştiinţific, savantul a realizat cercetări în principalele domenii ale găgăuzologiei. Ca rezultat academic al investigaţiilor ştiinţifice de competenţă ireproşabilă în decursul anilor consacraţi, profesorul universitar D. Tanasoglu a elaborat Şcoala ştiinţifică de găgăuzologie (istorie, limbă, istoria literaturii şi culturologie) nu numai în Basarabia, ci şi pentru tot spaţiul turcologic.

Astăzi, în cadrul rubricii „Cunoști personalitățile chișinăuiene?”, am familiarizat participanții Programului ”Provocarea verii-2021„ cu o personalitate marcantă, adevărat Fiu al neamului găgăuz, scriitorul, poetul, regizorul Dionisie Tanasoglu. Un frumos omagiu din partea celor, cui a dedicat toată activitatea sa scrietoricească.

„Tipă cât poți ” de Moni Stănilă

Multiplu de eu sau despre alteritatea ființei umane

„Țipă cât poți” autor Moni Stănilă

O împletire de date personale studiile teologice răzbat din însăși structura romanului, și de obsesii ale timpului present, modele care impun schimbarea stilului de viață peste noapte, adoptarea vegetarianismului ca pe ceva mai mult decât un simplu regim alimentar, aceasta este structura romanului. În fapt, vocea acestuia, împărțită într-o triadă de voci, niciuna secundară, este cea care impune ritmul și succesiunea de evenimente, astfel încât avem de-a face cu un adevărat drum inițiatic, un urcuș.

Autoarea nu apelează des la discursuri filosofice, iar atunci când o face, tocmai hiperseriozitatea lor e, în fond, o ironie. Deși colocvialitatea se impune și printr-un anumit reducționism de sens, nuanțele și metaforele nu îi lipsesc discursului romanesc. Ceea ce caracterizează neîndoielnic stilul lui Moni Stănilă este ironia înduioșătoare, prelungită într-un amestec de subtilitate și de inocență, care se țese permanent cu replicile tăioase, directe, accelerând narațiunea. Țipă cât poți e un roman și despre disimulare, despre a te lua în serios și a nu te lua în serios concomitent, actualizând în mod franc niște coordonate considerate astăzi cel puțin desuete. Probabil unii s-ar întreba ce rost mai are să citești fragmente tel quel  despre sinceritate sau despre cele două tipuri de mincinoși: „mincinosul care nu inventează de la zero” și „mincinosul de sine”.

Țipă cât poți e un roman inedit pentru proza contemporană românească, mai ales fiindcă reabilitează niște structuri fixe – cele de basm, care compensează o realitate deja compromisă. Faptul că finalul e unul deschis și focalizat pe figura Altei (aproape absentă în roman) sugerează, totuși, că nu mai poate fi vorba despre o întoarcere la situația inițială precum în basme.

Sursa: https://revistavatra.org/2020/08/06/teona-farmatu-je-est-des-autres/#more-7194

Jurnal de Oxford de Dumitrița Bologan

Jurnal de Oxford : (2010-2011) / Dumitrița Bologan . –Chișinău : Pontos, 2018 . –346 p.

 „Suntem un fel de agenți ai schimbării, indivizi care trebuie să transmitem atmosfera vieții vest-europene în mediile din care provenim. Ne vom schimba ireversibil ideile și concepțiile asupra lucrurilor. Și prin intermediul nostru ar trebui să se schimbe ceva în societățile din care venim. La nivel general este avantajos. Pur personal, este complicat. Ne transformăm. Nu o să mai fim niciodată aceiași…”

Dumitrița Bologan, o tânără juristă, absolventă a Universității de Stat din Moldova, obține o bursă și merge la studii de masterat nu oriunde, ci tocmai la Oxford, faimoasa și prestigioasa Universitate din Marea Britanie, una dintre pepinierele elitei britanice, europene și mondiale. Cum începe, cum se desfășoară și cum se încheie această inedită, nemaipomenită, „extremală” aventură educațională, culturală, civilizațională, dar și turistică, putem afla citindu-i jurnalul pe care l-a ținut – tenace, cu suficientă sinceritate și aplecare către detaliu – în perioada aflării sale la Oxford. Dumitrița Bologan descrie, zi cu zi – captivant, antrenant, în culorile dispoziției sale, demonstrând și certe aptitudini literare – cursurile, întâlnirile cu profesorii, numărul de cărți pe care trebuie să le citească, de eseuri pe care trebuie să le scrie, e-mail-urile primite, viața din cămin, experiențele gastronomice, relațiile cu colegii, prietenii, modul de conviețuire cu ceilalți studenți, dar și petrecerile studențești, escapadele turistice, cu peisaje postindustriale și diferite minuni arhitectonice etcetera, totul însă culminând cu epuizantul maraton al examenelor, cu reguli vestimentare și de comportament stabilite cu secole în urmă, aproape draconice, pe lângă care cele de la bacalaureatul nostru par o distracție.

Jurnalul își poate găsi cititori și printre profesorii noștri, curioși să afle cum este organizat procesul didactic la Oxford, foarte solicitant pentru studenți, bazat pe principiile competitivității, ale concurenței între profesori, pe performanțele lor profesionale, practice. Autoarea pune niște accente și face unele comparații, dar și fără acestea, cartea poate fi interesantă pentru oricare alt cititor curios să privească dincolo de orizontul său obișnuit.

Jurnal de Oxford de Dumitrița Bologan este o lucrare necesară și utilă publicului cititor, aparținând unei personalități în devenire.

Cartea este disponibilă pentru public, spre împrumut, la Biblioteca Municipală ”B.P. Hasdeu„ filiala ”M. Ciachir„ Disponibilitatea titlurilor poate fi consultată în catalogul electronic al bibliotecii https://opac.hasdeu.md/cgi-bin/koha/opac-detail.pl?biblionumber=334361&viewallitems=1