„Sărbătoarea limba noastră”


„Limba Noastră” este o sărbătoare națională celebrată în Republica Moldova pe 31 august. Ea s-a născut în vâltoarea mișcării de renaștere națională de la sfârșitul anilor ’80 din RSSM. La 27 august 1989 la Chișinău avea loc Marea Adunare Națională, la care au participat circa 750.000 de oameni. În cadrul adunării, s-a cerut declararea limbii moldovenești ca limbă de stat și trecerea la grafia latină. Ulterior, ziua de 31 august este declarată sărbătoare națională în Republica Moldova și zi de odihnă.

Anual această sărbătoare este marcată cu manifestări de înalt patriotism, de regăsire a rădăcinilor, consemnată prin poezie, cântec și joc, prin repunerea în drepturi a vechilor tradiții populare și a momentelor care le-au marcat istoria. De regulă, festivitățile sunt deschise dimineața la Chișinău de către oficialii republicii, prin depunerea de flori la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, precum și la busturile clasicilor literaturii naționale, amplasate în Gradina Publică ,,Ștefan cel Mare”. Sărbătoarea se încheie în mod obișnuit printr-un concert susținut în Piața Marii Adunări Naționale.

Dans popular

În primii ani ai sărbătorii, fiecare 31 august aducea cu sine și dezvelirea a câte un bust pe Aleea Clasicilor din Chișinău.

În contextul sărbătorii „Limba Noastră” ținem să amintim că în patrimoniul spiritual al neamului sunt multe daruri moştenite de la înaintaşi, însă cel mai mare dar este limba naţională în care ne exprimăm identitatea şi comuniunea între generaţii, în care chemăm pe Dumnezeu în rugăciune, în care descriem frumuseţile locurilor natale şi ale sufletului.

Limba noastră

Limba naţională nu este doar un simplu mijloc de comunicare funcţională în societate, ci este o parte constitutivă a modului nostru propriu de a fi în lume şi de a cultiva comuniunea etnică în ţară şi pretutindeni, ca neam și popor.

Sursa – https://m.moldovenii.md/md/section/735

Preotul care a promovat limba română printre găgăuzi


După cum am menționat, Mihail Ceachir a fost un atlet al limbii române în timpul Imperiului Rus, dar mai ales în timpul României Mari, atunci când s-a ocupat de promovarea limbii române printre compatrioții săi. După cum se știe, găgăuzii au fost una dintre cele mai bine integrate minorități din cadrul României interbelice, Mihail Ceachir având un rol primordial în înfăptuirea acestui lucru. A colaborat pe toată perioada cu revistele Viaţa Basarabiei, în care a publicat o serie de articole etnografice despre găgăuzi în limba română, şi Luminătorul, care din 1918 era organul de presă oficial al Eparhiei Chişinăului. În ultimul său an din viață (1938) a reușit să scoată la lumina zilei și primul dicționar româno-găgăuz, care avea drept scop simplificarea învățării limbii române de către găgăuzi.

Deși familia sa venise în Basarabia de doar jumate de secol, Mihail Ceachir a pus accent încă de la început pe importanța studierii limbii moldovenești/române de către elevii săi. Astfel, în calitatea sa de membru al Consiliului pentru şcoli din judeţul Chişinău pe lângă Ministerul Învăţământului, funcție ce a deținut-o până în anul 1897, a promovat (încă din anul 1885) intens problema lipsei manualelor în limba maternă a băștinașilor, venind constant cu rugămintea către Ministerul Învăţământului şi Comitetul pentru şcoli pe lângă Sinod de a i se permite să tipărească manuale și cărți în limba moldovenească, pe care urma să le folosească în şcoli. Solicitările sale au fost îndeplinite abia după anul 1896.

Cărțile și manualele tipărite de acesta au ajutat la crearea unei pături de intelectuali moldoveni care au lansat o amplă mișcare de eliberare națională. Posibil că fără activitatea pedagogică și literară a lui Mihail Ceachir să nu fi apărut personalități basarabene precum Ion Inculeț, Pantelimon Halippa etc., care au fost liderii actului unirii de la 1918. Una din personalitățile basarabene marcante din acea perioadă, Alexei Mateevici, i-a fost chiar elev lui Mihail Ceachir și indubitabil ultimul a avut un mare merit în definirea personalității acestuia, a cărui moștenire literară lăsată basarabenilor este astăzi imnul Republicii Moldova – „Limba noastră”. Un alt elev al său a fost Gurie Grosu, primul Mitropolit al Basarabiei în timpul României Mari. În memoria și cinstea lui Ceachir au fost ridicate monumente în Chișinău și mai multe localități din Găgăuzia, dar și numeroase instituții de învățământ din țară îi poartă numele. La fel și noi, ne mândrim de acest fapt.

http://moldnova.eu/ro/oameni-din-gagauzia-mihail-ceachir

„Ziua Independenței”


Ziua Independenței este sărbătoarea națională a Republicii Moldova, prin care se marchează adoptarea Declarației de Independență la 27 august 1991. În urma declarării independenței, Republica Moldova a devenit un stat suveran şi independent. Proclamarea independenţei Republicii Moldova în 1991 a constituit urmarea unui proces complex.

În 27 august 1991 s-a organizat Marea Adunare Naţională, care a impus Parlamentului votarea nominală a Declaraţiei de Independenţă. Ziua de 27 august a fost aleasă şi pentru a coincide cu 27 august 1989, atunci când a avut loc Prima Mare Adunare Naţională care a lansat dezideratul suveranității și independenței.

Piața Marii Adunări Naționale 27.08.1991

Ziua Independenţei este o sărbătoare oficială şi zi de odihnă. Preşedintele Republicii Moldova ține un discurs de felicitare pentru naţiune. În Chişinău şi în alte oraşe ale Republicii Moldova sunt organizate parade militare, concerte, festivaluri folclorice, târguri, expoziții, spectacole și multe alte evenimente.

Paradă militară de Ziua Independenței

La Chișinău, în Piaţa Marii Adunări Naţionale de obicei evoluează ansambluri de dansuri populare şi renumiţi interpreţi de muzică uşoară şi populară.

Focuri de artificii în P.M.A.N. de Ziua Independenței

Minunatele focuri de artificii încheie  serbările în această frumoasă zi.

Sursa – https://m.moldovenii.md/md/section/734