„Tipă cât poți ” de Moni Stănilă


Multiplu de eu sau despre alteritatea ființei umane

„Țipă cât poți” autor Moni Stănilă

O împletire de date personale studiile teologice răzbat din însăși structura romanului, și de obsesii ale timpului present, modele care impun schimbarea stilului de viață peste noapte, adoptarea vegetarianismului ca pe ceva mai mult decât un simplu regim alimentar, aceasta este structura romanului. În fapt, vocea acestuia, împărțită într-o triadă de voci, niciuna secundară, este cea care impune ritmul și succesiunea de evenimente, astfel încât avem de-a face cu un adevărat drum inițiatic, un urcuș.

Autoarea nu apelează des la discursuri filosofice, iar atunci când o face, tocmai hiperseriozitatea lor e, în fond, o ironie. Deși colocvialitatea se impune și printr-un anumit reducționism de sens, nuanțele și metaforele nu îi lipsesc discursului romanesc. Ceea ce caracterizează neîndoielnic stilul lui Moni Stănilă este ironia înduioșătoare, prelungită într-un amestec de subtilitate și de inocență, care se țese permanent cu replicile tăioase, directe, accelerând narațiunea. Țipă cât poți e un roman și despre disimulare, despre a te lua în serios și a nu te lua în serios concomitent, actualizând în mod franc niște coordonate considerate astăzi cel puțin desuete. Probabil unii s-ar întreba ce rost mai are să citești fragmente tel quel  despre sinceritate sau despre cele două tipuri de mincinoși: „mincinosul care nu inventează de la zero” și „mincinosul de sine”.

Țipă cât poți e un roman inedit pentru proza contemporană românească, mai ales fiindcă reabilitează niște structuri fixe – cele de basm, care compensează o realitate deja compromisă. Faptul că finalul e unul deschis și focalizat pe figura Altei (aproape absentă în roman) sugerează, totuși, că nu mai poate fi vorba despre o întoarcere la situația inițială precum în basme.

Sursa: https://revistavatra.org/2020/08/06/teona-farmatu-je-est-des-autres/#more-7194